Nutriționiștii spun că la o anumită perioadă de timp o vitamină sau o minerală devine un fel de vedetă în lumea științei, iese pe podium în laboratoarele de cercetare, începe să se publice mult pe numele ei și să se actualizeze protocoalele și intervalele de referință cu cantitatea optimă necesară. Având în vedere contextul actual al carantinei care ne-a deprivat de beneficiile luminii, în zona reflectoarelor și-a făcut de ceva vreme apariția vitamina D și impactul ei asupra organismului, de aceea vom încerca să o cunoaștem mai bine și să înțelegem dacă avem nevoie de ceva schimbări de atitudine cu privire la rolul ei în menținerea stării de sănătate.
În prezent, sunt recunoscute funcții ale vitaminei D care includ efecte asupra reglării imunologice, al proliferării celulare, al diferențierii celulare, apoptozei (moarte celulară programată), angiogenezei (nașterea de noi vase de sânge). Vitamina D poate influența aproximativ 5% din genomul uman, aproximativ 900 de gene asupra cărora acționează în mod direct sau indirect. Cu privire la receptorul vitaminei D (RVD), acesta este identificat în mod ubicuitar (pretutindeni) în organismul uman.
Vitamina D este obținută din două surse: consumul din alimentație (ciupercile shiitake, peștele gras, alimentele îmbogățite cu vitamina D, suplimentele) și producția locală care are loc la nivelul pielii. Expunerea la radiațiile ultraviolete de tip B (lungime de undă 290-315 nm) generează Vitamina D din 7-dehidrocolesterol printr-o serie de reacții termice și fotochimice deosebit de complexe localizate la nivelul epidermei.
Colorațiile imunohistochimice au identificat prezența RVD la nivelul epiteliului cornean, al cristalinului, al corpului ciliar, al epiteliului pigmentar retinian, al endoteliului cornean și chiar al stratului ganglionar celular și al fotoreceptorilor.
Așadar, multitudinea de studii regăsite, sugerează că celulele oculare sunt echipate cu întregul mecanism deosebit de complex de activare și reglare al metabolismului vitaminei D.
Câteva studii au examinat variațiile RVD ca potențial factor de risc pentru apariția miopiei. Gena pentru RVD este localizată foarte aproape de gena asociată cu miopia (MYP-3).
Este recunoscut în prezent faptul că vitamina D are activitate antineoplastică împotriva multor tipuri de cancer, inclusiv retinoblastom. Deși nu s-a demonstrat că tratamentul cu vitamina D induce calcificări tumorale spre regresia cancerului, a fost dovedit in vitro și pe modele animale că vitamina D este eficientă în inhibarea creșterii celulare.
Datorită rolului protector în procesele inflamatorii, a stresului oxidativ, al fibrozei și angiogenezei, vitamina D a fost studiată în relație cu degenerarea maculară. Tratamentul cu vitamina D a îmbunătățit funcția vizuală, măsurată cu ajutorul electroretinogramei.
Privind deasemena la studiile efectuate pe modele animale cu diabet zaharat indus se sugerează că vitamina D are capacitatea de a scădea exprimarea factorilor care induc proliferarea vaselor de sânge (VEGF și TGF-beta1) răspunzătoare de complicațiile oculare ale diabetului.
Alte afecțiuni oculare în care se dovedește importantă vitamina D sunt uveita, boala inflamatorie a suprafeței oculare și chiar glaucomul.
Întotdeauna părerile vor fi împărțite cu privire la beneficiile unor terapii, iar reacțiile fiecărui organism tratat vor fi variate. Este uimitor cum ”privind suntem schimbați”, la nivel de nanomolecule, în străfundul ființelor noastre, în însăși genomul care dă comanda celulelor în a fi egoiste sau nu. Sunt impresionată cum vitamina D, un fel de vitamină a luminii poate aduce eliberare și vindecare, pentru că Cel ce a rostit de la început ”Să fie lumină!” a așezat cu măiestrie remedii pe care să le utilizăm atunci când îndepărtarea de El va produce întuneric și boală.